La momentul actual, art-terapia este considerată o activitate care utilizează metode nonverbale, având valenţe psihoterapeutice, evidenţiate prin obiectivarea activităţii imaginative într-un produs de nuanţă artistică, sau prin receptarea şi trăirea semnificaţiilor acestora.
Art-terapia reprezintă o terapie experienţială care oferă o varietate de senzori stimulatorii pentru organizarea mediului, prin intermediul materialelor (acuarele, creioane colorate, cretă, lut, lemn, textile, etc.). Art-terapeutul investighează experienţa clientului şi îi oferă acestuia posibilitatea de a o exprima prin intermediul creaţiei, al artei. Aşadar, au loc stimularea auzului, stimularea motorie, prin exersarea motricităţii fine şi grosiere, orientarea spaţială, vizuală, dezvoltarea vizuală, recunoaşterea formei, etc., toate acestea ducând la o perfecţionare a tuturor ariilor.
Utilizarea art-terapiei reprezintă un tratament de tip umanist, potrivit pentru copii și aparținătorii acestora aflați în situații dificile, așa cum este experiența spitalizării. Această formă de terapie este deosebit de potrivită pentru lucrul cu copiii și adolescenții, pentru ca aceştia să lucreze într-un mod spontan, prin intermediul artei de diferite feluri şi forme. Fiind o metodă non-verbală de tratament terapeutic, aceasta are avantajul de a fi atrăgătoare pentru acei copii care se confruntă cu dificultăţi de limbaj, probleme neurologice sau infecții ce pot dăuna folosirea limbajului expresiv. Mai mult, crearea artei propriu zise, ajută copiii să vizualizeze dificultăţile lor şi să le înțeleagă mai deplin, urmând totodată reducerea rezistenţei la actele mediclale, prin încurajarea exprimării sentimentelor şi experienţelor personale în legătură cu acestea.
Art-terapia ajută și la îmbunătăţirea abilităţilor sociale şi de comunicare ale copiilor ce suferă de izolare pentru un timp în mediul spitalicesc (saloane, anumite secții), contribuind la crearea relațiilor de prietenie. Terapia prin intermediul artei oferă oportunităţi pentru a sprijini şi pentru a trata aceste grupuri de copii, deoarece atenţia acestora este direcţionată către ,,a face artă”, de a se cunoaște (pe ei și pe ceilalți) prin intermediul actului artistic și de a depăși împreună dificultatea de a fi pacient al unei secții din spital.
