Boala și spitalizarea sunt adesea evenimente critice cu care se confruntă un copil, iar stresul acestuia poate afecta toți membrii familiei. Spitalizarea unui copil poate provoca anxietate și stres sever la părinți, în special pentru mamă, prin urmare, acest stres afectează cursul de tratament al copilului.
Datele empirice evidențiază faptul că efectele adverse ale spitalizării asupra copiilor s-au dovedit a fi puternice, atunci când părinții nu sunt prezenți sau când părinții sunt foarte anxioși și nu au putut să răspundă calm la dificultăţile întâmpinate în urma spitalizării. (Tayebeh Hasan Tehrani, Mohammad Haghighi, & Hasan Bazmamoun, 2012). Atât boala cât și spitalizarea sunt evenimente traumatice, provoacă anxietate și pot duce la dificultăți comportamentale și psihologice tranzitorii sau pe termen lung la copii. Astfel că deschiderea unui canal de comunicare între specialiști şi părinţi poate preveni apariția unor situații în care “mesajul negativ ajunge la părinţi și în acest mod părinţii se simt şi mai înstrăinaţi, izolaţi şi fără nici un fel de sprijin”.
Copiii, datorită maturității limitate și experienței lor de viață, nu pot deduce în mod adecvat adevăratele cauze ale spitalizării lor și ar putea în schimb să interpreteze spitalizarea ca pe o pedeapsă pentru ceva ce au făcut greșit. Din acest motiv, procesul de tratament și spitalizare poate produce o cantitate imensă de stres, pe lângă cea care este precipitată de boala în sine. Psihologul are în vedere pregătirea fizică şi psihică precum şi informarea aparţinătorului cu privire la procesul de spitalizare al copilului. Astfel se disting aspecte precum informarea aparţinătorului cu privire la nevoile copilului, la abilitățile limitate de coping, la resursele emoționale ale acestora precum şi în ceea ce priveşte procesarea adaptativă a experienței spitalicești (Rokach, 2016).
A avea un copil spitalizat este un eveniment stresant pentru părinți care deseori suferă de anxietate și depresie în perioada de spitalizare. Conform Baban, 1998, stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerințe, sarcini şi situații, Astfel că multe aspecte ale vieții părinților se pot schimba în timpul șederii în spital, inclusiv nevoile biologice, problemele de natură socială, aspecte privind sfera economică ceea ce produce un nivel crescut de anxietate ori îngrijorare (Dhungana & Kachapati, 2018). Astfel importanţa procesului de consiliere pe durata spitalizării vine cu oferirea unor informații relevante în ceea ce priveşte rezolvarea şi clarificarea problemelor.
Numeroase studii (printre care şi Dhungana & Kachapati, 2018) au evidenţiat faptul că majoritatea mamelor au recunoscut că boala și spitalizarea copiilor lor au un impact psihologic și emoțional copleșitor asupra propriului comportament și nu au avut suficient control asupra reacțiilor lor, acest lucru întârziind progresul tratamentului. Prin urmare, susţinem faptul că este necesar să se acorde o atenție specială identificării factorilor de stres al aparţinătorilor copiilor precum şi identificarea factorilor care pot reduce capacitatea acestora de a oferi îngrijire adecvată copilului.
Centrul de Consiliere și Sprijin pentru Părinți și Copii “Viața Copilului” Inocenți din cadrul Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu” București oferă activități terapeutice, de consiliere și educație pentru a răspunde nevoilor educaționale, sociale și emoționale ale copiilor care se confruntă cu probleme medicale și cu perioade lungi de spitalizare. Activitățile se adresează copiilor de toate vârstele, precum și familiilor acestora, în camerele / spațiile de joc.
Obiective:
- Îmbunătățirea abilităților parentale;
- Scăderea nivelului de anxietate la copii și părinți;
- Diminuarea traumelor psiho-sociale spitalicești;
- Facilitarea recuperări medicale rapide și eficiente;
- Diminuarea întârzierilor de dezvoltare și a inerției;
- Procesarea adaptativă a experienței spitalicești.
Servicii:
- Consiliere psiho-socială pentru copil și familie;
- Activități de joc, activități recreative, art terapie medicală;
- Școala părinților: informare, consiliere familială, suport;
- Informare despre prevenirea Sindromului Copilului Zgâlțâit;
- Reintegrare familială;
- Asistență socială, după caz;
- Activități de stimulare psiho-neuro-motorie pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani, la camera de joc.
COORDONATOR PROGRAM – Iuliana Tudor
Contact: iuliana.tudor@inocenti.ro, 0745141945
Surse bibliografice:
Dhungana, M., & Kachapati, A. (2018). Maternal Stress of Hospitalized Children in A Hospital of Rupandehi, Nepal. Journal of Psychiatrists’ Association of Nepal, 7 No 1.
Rokach, A. (2016). Psychological, emotional and physical experiences of hospitalized children. Clinical Case Reports and Reviews, 2(4).
Tayebeh Hasan Tehrani, Mohammad Haghighi, & Hasan Bazmamoun. (2012). Effects of Stress on Mothers of Hospitalized Children in a Hospital in Iran. Iranian Journal of Child Neurology, 6(4).
