Mereu i-am admirat pe acei copii care au prezentat un talent aparte în a desena, a picta. Mereu i-am încurajat să își folosească talentul pentru a crea, pentru a fi observați, astfel încât talentul să le fie valorificat. Însă, fiecare copil are ceva special, fiecare copil e unic, iar asta e nevoie: să înțelegem și să-i acceptăm așa cum sunt, chiar dacă au înclinații spre arii de dezvoltare diferite.
Ceea ce au în comun cei mai mulți copii este plăcerea de a picta, indiferent cât de bine pictează sau nu. Așa am crescut și noi, printre acuarele, pensule, blocuri de desen. Nu ne-am dat seama atunci cât de important este pentru noi explorarea zonei artistice, așa că mulți am considerat că sunt simple desene și doar atât.
Dar, de fapt, pictura îi ajută, mai ales pe preșcolari, la explorarea dintr-o altă perspectivă a obiectivelor, a locurilor familiale, în jurul cărora se află. Prin pictură/desen, se poate urmări relația pe care o are copilul cu persoanele pentru care manifestă atașament (părinți, bunici, frați etc), iar atunci când părintele se implică împreună cu copilul, se formează o conexiune între aceștia sau, dacă există deja, atunci devine mai puternică. Copilul găsește un confident în părinte, o parte căreia poate să se expună și cu care să formeze o relație funcțională pe care o va avea ca reper în viitor, atunci când „va crește mare”.
Chiar și simpla acțiune de organizare a materialelor necesare pentru pictură și pentru întreaga activitate ajută la îmbunătățirea acestei funcții de organizare, mai târziu în dezvoltarea copilului. Atenția la detalii, altă funcție importantă, se dezvoltă mai ales prin atenția cu care copilul își alege culorile, modul în care aranjează obiectele în pagină. Putem să-l numim un fin observator.
Un alt aspect notabil care se poate extrage din pictura unui copil este legat de emoțiile pe care le simte. Astfel, putem să observăm diferite indicii când este fericit sau când este trist. Așa ajungem să-i cunoaștem lumea lăuntrică, să înțelegem ce se petrece cu el.
Iar ceea ce este important e faptul că îl ajută pe copil să se relaxeze, să își trăiască această plăcere a copilăriei. Inclusiv adulții care pictează se întorc în lumea copilăriei și se pot detașa de realitate pentru o scurtă perioadă. Chiar și în spital, pictura este unul dintre cele mai bune moduri de a ne conecta cu micii pacienți. Îi ajută să uite pentru puțin timp de mediul în care se află și să călătorească prin propria imaginație, să se descopere, să se cunoască.
Astfel, ne bucurăm de o activitate care înseamnă: Perseverență Idee Creativitate Tandrețe Unitate Răbdare Ambiție.
Bibliografie:
* Ofori-Anyinam S., Tagoe-Turkson P. & NaanaNketsiah E. (2016). The Role of Painting in Preschool Education (A Case Study in Sekondi Takoradi Metropolis, Ghana).
* Gavron T., & Mayseless O. (2018). Creating Art Together as a Transformative Process in Parent-Child Relations: The Therapeutic Aspects of the Joint Painting Procedure.
