Încercarea de a puncta aceste nevoi esențiale ne va conduce pe toți la o introspectivă a atitudinilor și percepțiilor noastre privind copilul și familia. Nevoile esențiale reprezintă experiențele și tipurile de îngrijire la care orice copil are DREPTUL. Pe buzele multor părinți apare de cele mai multe ori întrebarea: „Ce tipuri de experiențe sunt cele mai importante pentru copilul meu?”. Oamenii vor să știe detaliile despre cum să crească copii fericiți, siguri de ei, creativi, inteligenți și sănătoși din punct de vedere emoțional.
Literatura de specialitate prezintă printre primele nevoie esențiale, aceea de relații de îngrijire permanentă. Studiile numeroase în această direcție au descoperit că tiparele familiale care subminează îngrijirea iubitoare pot să ducă la o compromitere atât a capacităților cognitive cât și a celor emoționale evidențiind faptul că interacțiunile emoționale suportive, afectuoase, iubitoare ajută la dezvoltarea corespunzătoare a sistemului nervos central. Așadar specialiștii atrag atenția asupra faptului că relațiile emoționale de îngrijire sunt fundamentul primar cel mai important atât pentru dezvoltarea intelectuală, cât și pentru dezvoltarea emoțională și socială (Schanberg & Field, 1987).
Apare iarăși o întrebare importantă la care vă invit să reflectați: „Este trauma mai gravă decât retragerea afectivității sau lipsa ei?”
O altă nevoie esențială evidențiată în studiile de specialitate este aceea de protecție fizică, siguranță și ordine. Dezbaterile în această direcție au fost numeroase, însă, s-a atras atenția asupra unui aspect semnificativ și anume faptul că mediile haotice în sine și prin ele însele pot de asemenea să afecteze sistemul nervos central. Oamenii de știință au observat bebeluși care s-au născut cu abilități excelente de a se calma, concentra și a se adapta, dar care se aflau în medii haotice. În decurs de o lună mulți dintre aceștia erau deja hipersensibili la zgomot și atingere evidențiindu-se și o capacitate scăzută de secvențialitate motorie (“Kids and the Media,” 2000).
Nevoia de experiențe adecvate din punctul de vedere al dezvoltării este de asemenea importantă. Acest lucru se referă la faptul că pe măsură ce cresc, copiii stăpânesc diferite etape ale dezvoltării, fiecare dintre aceste etape fiind o componentă importantă în sfera inteligenței, moralității, sănătății emoționale și abilităților școlare. În fiecare etapă sunt necesare anumite experiențe. Când copilul ajunge la vârsta școlară, există numeroase experiențe esențiale de care el are nevoie în dezvoltare. Se atrage atenția asupra faptului că în general copiii stăpânesc aceste sarcini de dezvoltare într-un ritm foarte diferit. A grăbi un copil să parcurgă o etapă de dezvoltare, de cele mai multe ori îl poate încetini (S.I. & Salmon, 1995).
Astfel, putem să ne întrebăm: „Care sunt în cele din urmă experiențele adecvate din viața unui copil?”
Nevoia de stabilire a limitelor, de structură și de așteptări apare în literatura de specialiate frecvent. Această nevoie se referă la felul în care copiii sunt îndrumați și ghidați. Unii aduc în discuție metodele educative, alții admit că direcția în viața unui copil este dată de o structură clară, rigidă, bazată pe ordine și respect ori un echilibru între metodele educative și cele ce pun accentul pe disciplină și respect (Brazelton & Greenspan, 2000). În orice formă dorim să privim acest aspect, este clar un anumit punct și anume, că un copil are nevoie esențial de dragoste, întrucât toată învățarea chiar și cea a limitelor și a structurii începe cu îngrijirea si educarea din care copiii învață încrederea, afecțiunea, apropierea, empatia și atașamentul față de cei din jur.
Autor: Andra Cismaru, psiholog în cadrul Centrului de Consiliere și Sprijin pentru Părinți și Copii „Viața Copilului”
