Salutare, dragă cititorule,
Noi ca fundație ne-am asumat obiectivul de a schimba lumea. De a o face puțin mai bună decât o găsim. Însă până acum cred că știm cu toții că nu putem face asta dintr-o dată. Oricât de mult ne-am dori și ne-am răscoli si tăvăli pe jos de această dorință arzătoare tot ce putem face cu adevărat e să ne schimbăm pe noi înșine.
Eu pe mine, tu pe tine, cel cu care tu împărtășești acest articol pe el/ea, și așa, încet, încet, îmi schimb eu lumea interioară și pe cea din proximitatea mea și tu lumea ta interioară și pe cea din proximitatea ta și tot așa. Avem nevoie unii de alții ca să se întâmple minunea și acel bine să ajungă să se răspândească și să aibă ecou în viața multor oameni.
De ce zile mondiale de conștientizare?
Ei bine, asta se întâmplă și cu aceste zile mondiale de conștientizare pe diverse teme; cumva dintr-un om în altul informația ajunge și la mine și după ce mă înfrupt din ea o dau mai departe. Pentru că singuri nu putem schimba lumea. Și apropo de singuri și zile mondiale de conștientizare, luna aceasta la nivel mondial se vorbește despre sănătatea mintală. Tema săptămânii din 9-15 Mai e Singurătatea. Deci, se ivește o oportunitate mondială de a vorbi despre cum ne simțim, de a fi recunoscători pentru sănătatea noastră mintală și de a conștientiza că nu suntem singuri atunci când sănătatea noastră mintală are un nivel scăzut. Cu toții avem o axă a sănătății mintale (așa cum avem și pentru sănătatea fizică) și e important să conștientizăm că în funcție de multe circumstanțe și etape prin care trecem ne situăm mai sus sau mai jos pe această axă. Nu suntem singuri, din contră, unele studii susțin că 1 din 4 oameni au o sănătate mintală scăzută. Și acest lucru se poate întâmpla la oricine și în orice moment. Chiar și atunci când te aștepți ca viața să fie roz.
De ce e nevoie ca Ziua Mondială a Sănătății Mintale Materne să fie sărbătorită în prima miercuri din luna Mai?
Probabil ca mamă ai trecut și tu prin acea etapă din viața ta când afli că o să fii mamă, când îți mângâi burtica de parcă ar fi cel mai fragil lucru din lume, știind că în tine mai crește o viață, când îți susții copilul pentru prima dată în brațe în timp ce-i simți mirosul umed și plăcut al pielii și te aștepți să te cuprindă un sentiment necunoscut de maternitate instinctuală. Însă acel sentiment de care toată lumea vorbește poate nu vine așa cum te-ai așteptat. Pentru multe mămici această etapă perinatală (adică primele 9 luni de sarcină și primul an de viață după ce a născut) poate fi o etapă normală, cu o sănătate mintală optimă, însă pentru alte mămici această etapă vine cu multe dificultăți. Și nu sunt deloc puține aceste mămici.
Pot fi mămici care și-au dorit mult această etapă sau nu, mămici care au un statut socio-economic ridicat sau nu, mămici din orice colț al țării și al lumii. Toate mămicile care trec prin această etapă perinatală sunt vulnerabile, nu există imunitate. Și asta nu le face mame rele, ci mame care au nevoie de ajutor și mame care au nevoie să știe că perioada perinatală e așa de roz doar în filme (și ce bine că nu în toate) și chiar și în poveștile altor mame. Pentru că stigma, rușinea și vinovăția sunt așa de mari încât aproximativ 70% dintre aceste mame își vor duce această greutate pe umeri cu un zâmbet pe față numai bun de pus la fotografia de profil și cu un impact major asupra lor, a copilului și a celor din jurul lor.
E important să știm că statisticile recente raportează că 1 din 5 mame au sau au avut o sănătate mintală scăzută în perioada perinatală. Sănătatea mintală scăzută cu care se confruntă mamele poate avea diferite intensități și perioade de manifestare. Poate fi de diferite tipuri: baby blues, simptome ușoare de anxietate, depresie, tulburări alimentare sau chiar tulburări mintale cu intensitate mai mare: anxietate, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă, psihoză postpartum, etc. Mai mult, perioada în care femeile sunt cele mai vulnerabile la a avea o tulburare mintală este acum. În această etapă. E greu de crezut, așa-i?
Ei bine, da, dacă ne uităm din perspectiva mitului care s-a creat în jurul acestei perioade. Nu se zice, nu se vorbește despre asta, doar se simte și pentru unele mame și unii copii se simt efecte devastatoare pe termen lung. Efectele acestei sănătăți mintale scăzute sunt asociate cu greutate intrauterină și la naștere mică, o mai mare probabilitate de naștere prematură, pierderea sarcinii în al treilea trimestru, un risc mare asupra mamei de a comite suicid (fiind prima cauză de mortalitate în perioada perinatală). Unele studii arată o asociere între tulburarea mintală a mamei în perioada perinatală și aceeași tulburare mintală (sau o tulburare mintală similară) dezvoltată de copil în perioada copilăriei și a adolescenței și efectele încă rămân să fie descoperite. E important de știut că cu cât apelăm mai repede la ajutor de specialitate cu atât aceste efecte se pot remedia și diminua.
Dacă ne uităm la relațiile semnificative pe care le are mama cu partenerul, o relație bună cu acesta poate fi un factor catalizator, protectiv, care ajută mama să ceară și să aibă parte de ajutor adecvat. Și apropo de factor catalizator și protectiv, hai să ne întoarcem la noi, la ce putem face noi, cum putem noi ajuta mamele din jurul nostru? Poate te întrebi: Oare pot eu ajuta cumva? Desigur, pentru că unele lucruri chiar țin de mine. Iată cum:
Ce pot face eu?
Primul lucru pe care poți să-l faci e să respiri adânc, foarte adânc, și să fii recunoscător/recunoscătoare pentru sănătatea mintală pe care o ai în acest moment. Fii conștient că fie că te afli în partea de sus a axei sau pe partea de jos a ei, e doar o perioadă, o etapă, pentru care poți să fii recunoscător/recunoscătoare, respectiv motivat/ă să o depăsești, să cauți ajutor.
Dacă ești mamă și ai citit acest articol – Fii blândă cu tine însăți și lasă gândurile cum că ai fi o mamă rea și alte gânduri de învinuire să plece. Permite-ți mângâierea gândului că faci tot ce e omenește posibil în contextul tău și că multe mame înaintea ta au trecut prin dificultăți similare și au scos-o la capăt. Ce simți tu simt și au simțit și alte mame, încă din cele mai vechi timpuri, potrivit profesorului universitar de istorie Hilary Marland care a scris o carte despre această etapă reală încă din perioada victoriană însă stigmatizată și plină de mituri până în zilele noastre. Să mai știi că oricât de mult ți-ai dorit sau nu ți-ai dorit acest copil, oricât de bogată sau săracă ești, oricât de mult sprijin aparent ai, se poate întâmpla oricui.
E important să mă crezi când îți spun că o să devină mai ușor, oricât de imposibil pare asta de crezut acum. E doar o etapă. Respiră adânc. Poți să schimbi asta. Așadar, caută suport până când găsești. Nu renunța. Vorbește cu cineva apropiat despre asta, apelează la terapie psihologică/psihiatrică până găsești ajutorul de care ai nevoie. Dacă nu poți vorbi, pur și simplu scrie pe o foaie și lasă-i pe ceilalți (persoană apropiată, terapeut, medic, etc) să citească. Dacă te ajută să ai voce, să știi că nu ești singură, urmărește poveștile reale ale altor mame care au trecut prin asta. Ce simți tu are un nume și se poate gestiona, iar cu cât ceri ajutorul mai repede cu atât e mai bine.
Daca esti alături de mamă și ai citit acest articol – Arată-ți disponibilitatea să asculți fără să judeci, îndrumă și ajută mama să ajungă la o evaluare psihologică/psihiatrică, spune-i că e doar o etapă prin care multe mame trec și cu ajutor adecvat se poate trece cu bine peste această etapă. Întreabă mamele din jurul tău: “Cum te simți?” , așteaptă să treacă răspunsul clasic de “Minunat, copilul e superb. E așa divin să fii mamă etc.” și mai pune o dată întrebarea în timp ce te uiți în ochii ei cu răbdare și îi spui cu blândețe prenumele: Roxana, cum te simți cu adevărat? Cum e perioada asta pentru tine?
E absolut normal să fie o perioadă dificilă în primele luni după ce a rămas însărcinată și în prima perioadă de după sarcină din cauza privării de somn, schimbărilor hormonale, mâncatului haotic, absența activităților care înainte îi aduceau plăcere, schimbarea rutinei, etc, însă dacă e intens și de lungă durată e nevoie de sprijinul unui specialist. Pe lângă sprijinul specialistului, sau dacă e ceva mai puțin intens e important să știi că și tu o poți ajuta mult. Întreabă cum și poate afli că e nevoie să suni la soneria ei cu o oală plină de mâncare pentru ea (și un desert delicios), poate stai cu copilul până ea se spală pe dinți și face duș (și chiar vorbesc serios când zic că stai pentru că în primele luni de viață copilul doarme mai mult decât stă în starea de veghe), poate mergi la plimbare cu copilul până mama face ceva ce înainte îi aducea plăcere, poate o ajuți să găsească un răgaz în care ea să vadă o comedie spumoasă și apoi pur și simplu să doarmă liniștită că tu ești acolo.
Să vorbim despre asta, să combatem stigma și să aflăm că nu suntem singuri: Acum te invit la acțiune, la a face. Pe tine, mamă care te-ai identificat cu ce am scris aici, te confrunți cu asta, sau te-ai confruntat și ai trecut cu bine peste această etapă.
Acum că e săptămâna în care vorbim mai mult despre sănătatea mintală maternă și având în vedere că toată luna e o lună în care vorbim despre sănătatea mintală, te invit să împărtășești povestea ta, fie în comentariu la postarea acestui articol pe facebook sau blog, în postare pe pagina ta de Facebook, în articol pe blogul tău personal, etc. Să-mi dai doar de știre unde o pot găsi, atât eu cât şi alte mame care au nevoie de ea. Povestea ta ajută alte mame care în acest moment nu văd luminița de la capătul tunelului. Așa, împreună și nu singuri, mai reducem puțin stigma legată de un subiect care vine cu atâta rușine și vinovăție.
Bineînțeles, dacă asta îți dorești, te încurajez să o faci anonim, să ne trimiți pe adresa de e-mail a fundației: sanatatemintala@inocenti.ro sau prin mesaj privat pe pagina de Facebook, iar noi îți păstrăm anonimatul atunci când împărtășim povestea ta pe blogul și pagina noastră de Facebook.
Mamele au nevoie de povestea ta, au nevoie de o sănătate mintală satisfăcătoare, iar tu poți contribui la asta.
Pentru că ne avem unii pe alții, iar unul câte unul putem construi acel “împreună” la care visăm.
BIBLIOGRAFIE:
Coles, D., & Cage, J. (2022). Mothers and Their Children: An Exploration of the Relationship Between Maternal Mental Health and Child Well-Being. Maternal and Child Health Journal, 1-7.
Dadi, A. F., Akalu, T. Y., Wolde, H. F., & Baraki, A. G. (2022). Effect of perinatal depression on birth and infant health outcomes: a systematic review and meta-analysis of observational studies from Africa. Archives of Public Health, 80(1), 1-11.
Herbert, D., Young, K., Pietrusińska, M., & MacBeth, A. (2022). The mental health impact of perinatal loss: A systematic review and meta-analysis. Journal of affective disorders, 297, 118-129.
Howard, L. M., & Khalifeh, H. (2020). Perinatal mental health: a review of progress and challenges. World Psychiatry, 19(3), 313-327.
Howard, L. M., Piot, P., & Stein, A. (2014). No health without perinatal mental health. The Lancet.
Oates, M. (2003). Perinatal psychiatric disorders: a leading cause of maternal morbidity and mortality. British medical bulletin, 67(1), 219-229.
Røsand, G. M. B., Slinning, K., Eberhard-Gran, M., Røysamb, E., & Tambs, K. (2011). Partner relationship satisfaction and maternal emotional distress in early pregnancy. BMC public health, 11(1), 1-12.
Simpson, Kathleen Rice PhD, RNC, CNS-BC, FAAN Maternal Mental Health, MCN, The American Journal of Maternal/Child Nursing: January/February 2022 – Volume 47 – Issue 1 – p 59
Stein, A., Pearson, R. M., Goodman, S. H., Rapa, E., Rahman, A., McCallum, M., … & Pariante, C. M. (2014). Effects of perinatal mental disorders on the fetus and child. The Lancet, 384(9956), 1800-1819.
https://wmmhday.postpartum.net/
https://warwick.ac.uk/fac/arts/history/chm/news/dangerous/
https://www.recordherald.com/features/health/74585/may-is-mental-health-awareness-month
https://www.mentalhealth.org.uk/campaigns/mental-health-awareness-week
https://maternalmentalhealthalliance.org/news/maternal-mental-health-awareness-week-2022/#more-8906
