În calitate de părinte, depui toate eforturile pentru a-i asigura protecție copilului tău, dar și pentru a-i stimula dezvoltarea armonioasă. În special în primii ani de viață, copiii sunt foarte vulnerabili, dependenți de tine și de sprijinul pe care îl oferi. Cu toate acestea, în ciuda tuturor demersurilor tale, în viețile celor mici, pot exista situații imprevizibile și imposibil de controlat.
Aceștia se rănesc, se îmbolnăvesc și traversează perioade în care sprijinul medical este absolut necesar în recuperarea și vindecarea lor. De aceea, atunci când un părinte ajunge cu copilul la spital, este important să cunoască drepturile micului pacient.
Acest drepturi sunt garantate de Convenția Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. În data de 20 noiembrie 1989, Organizația Națiunilor Unite a aprobat Convenția Drepturilor Copilului, care a devenit lege internațională și a fost ratificată și de către România.
În articolul 24 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului, este specificat faptul că orice copil are dreptul la asistență medicală. Trebuie să se ia măsuri pentru a diminua mortalitatea infantilă și pentru a lupta împotriva bolilor și malnutriției. Totodată, femeile însărcinate și mamele au dreptul la asistență medicală, precum și la informații cu privire la sănătatea copilului.
Când vorbim de asistență medicală, este nevoie să se ia în considere și următoarele drepturi pe care copiii ar trebui să le aibă în momentul în care sunt internați în spital:
Copiii vor fi internați în spital numai dacă tratamentul necesar nu poate fi oferit la domiciliu sau în ambulatoriu.
În timpul internării ar trebui să fie revizuită periodic starea copilului, să fie evaluate circumstanțele în care se află familia și nivelul de îngrijire necesar, astfel încât șederea copilului în spital să nu fie prelungită, dacă nu este nevoie.
Părinților ar trebui să le fie oferite toate informațiile necesare, asistența și sprijinul de care au nevoie, indiferent de locul în care este îngrijit copilul lor.
Copiii au dreptul să-i aibă alături în permanență pe părinții sau pe substituții acestora pe perioada spitalizării.
Dreptul copiilor de a nu fi separați de părinții lor și de a-i avea mereu alături este o parte importantă a îngrijirii acestora.
În cazul în care părinții nu pot rămâne cu copilul lor, acesta poate fi însoțit de o altă persoană care îi este familiară, pe care o acceptă și care este în măsură să îi ofere copilului un sprijin adecvat.
Pentru a putea participa în îngrijirea copilului, părinții ar trebui să fie informați permanent, iar participarea lor activă ar trebui încurajată.
Aceștia ar trebui să aibă o imagine clară despre procedurile medicale și tratamentele la care va fi supus copilul.
Participând la îngrijirea medicală a copilului lor în timpul spitalizării, părinții pot deveni mai competenți, dar și mai încrezători în ceea ce privește îngrijirea copilului după perioada spitalizării.
Copiii și părinții au dreptul la informare.
Limbajul folosit trebuie să fie adaptat conform vârstei și puterii lor de înțelegere, astfel trebuie luate măsuri pentru atenuarea stresului fizic si emoțional.
Copiii și părinții au dreptul să știe ce se va întâmpla cu corpul lor înainte de a fi supuși unei examinări, unui tratament sau unei alte proceduri. Aceste informații le permit copiilor să aibă un sentiment de control care este de mare ajutor în momentele de vulnerabilitate din spital.
Informațiile trebuie să includă explicații sincere și simple despre starea în care se află copilul și despre implicațiile tratamentului. Este necesar ca accentul să fie pus asupra a ce va vedea, mirosi, auzi și simți.
Personalul medical trebuie să încurajeze întrebările atât din partea părintelui, cât și din partea copilului, în cazul în care există nelămuriri la adresa tratamentului. Totodată, acesta trebuie să ofere suport în momentul în care observă că sunt exprimate îngrijorări sau frici, să ajute copilul să selecteze și să exerseze diverse strategii de a face față situației, dar și să aplice tehnici adecvate de distragere a atenției.
Copiii si părinții au dreptul la participare în cunoștință de cauză la toate deciziile ce țin de tratament.
Toți copiii ar trebui să fie protejați împotriva tratamentului sau a investigațiilor care nu sunt necesare.
Acest drept presupune ca membrii personalului:
- să respecte competențele și nivelul de înțelegere al copilului și părinților;
- să le ofere acestora informații adecvate cu privire la starea de sănătate a copilului, la scopul și importanța tratamentului, la proces și la riscuri;
- să ofere informații adecvate privind formele alternative de tratament, să consilieze și să sprijine copilul și părinții în luarea deciziilor;
- să ia în considerare cu seriozitate opinia copilului și a părintelui referitoare la starea generală de sănătate a copilului.
Copiii vor fi spitalizați împreună cu alți copii care au aceleași nevoi de dezvoltare.
Această măsură ajută la minimizarea anxietății și la normalizarea unei situații care poate fi neobișnuită și dificilă pentru copil.
Îngrijirea copiilor împreună cu adulții în același salon nu este acceptată, astfel, copiii nu trebuie să fie internați sau îngrijiți în secțiile pentru adulți.
Copiii ar trebui să aibă posibilitatea de a se juca, relaxa și de a primi o educație adaptată vârstei și condiției lor, într-un spațiu echipat corespunzător și cu personal necesar pentru a le acoperi nevoile.
Ar trebui să le fie pus la dispoziție personal calificat pentru a răspunde nevoilor de joacă, recreere și educație ale copiilor, indiferent de starea de sănătate și de vârsta acestora.
Tot personalul, atât cel clinic, cât și cel neclinic, care intră în contact cu copiii ar trebui să înțeleagă nevoile acestora în materie de joacă și recreere.
Personalul de specialitate va trebui să aibă pregătirea necesară pentru a răspunde nevoilor fizice, emoționale si de dezvoltare ale copiilor si familiilor lor.
Spitalele și alți furnizori de asistență medicală ar trebui să se asigure că toți copiii sunt examinați, tratați și îngrijiți de personal cu pregătire, calificări și experiență specifice domeniului pediatric.
În cazul în care un copil trebuie să fie tratat de personal ce nu ține de ramura pediatrică, un astfel de tratament ar trebui să fie efectuat numai în colaborare și sub supravegherea personalului care are o pregătire și o calificare specifică îngrijirii copiilor.
De asemenea, membrii personalului ar trebui să fie capabili să ofere sprijin emoțional părinților pentru a face față situațiilor critice prin care ar putea trece un copil. Acest aspect se aplică în special situațiilor care pun viața în pericol.
Continuitatea tratamentului ar trebui să fie asigurată de echipa care se ocupă de copil.
Totodată, părintele ar trebui să primească recomandări și instrucțiuni detaliate despre planul de tratament, procedurile care vor urma după spitalizare, precum și despre următoarea vizită la medic, dacă este cazul.
Continuitatea îngrijirii ar trebui să se aplice atât în spital, cât și la domiciliul pacientului. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul tuturor celor implicați, inclusiv familia. Membrii familiei vor lucra împreună cu personalul medical, formând o echipă.
Copiii vor fi tratați cu tact și cu înțelegere, iar viața lor privată va fi respectată.
Această măsură presupune să fie luate în considerare:
- opiniile, nevoile, individualitatea, demnitatea, orientarea sexuală și stadiul de dezvoltare al copilului;
- orice handicap sau nevoie specială;
- credința religioasă și contextul cultural al copilului și al familiei;
- nevoia de a se retrage, de a fi singur;
- faptul că dorințele copiilor în ceea ce privește intimitatea corporală se pot schimba pe măsură ce corpul lor se dezvoltă.
De asemenea, copiii trebuie protejați de tratamentele și comportamentele care diminuează respectul de sine sau care îi fac pe aceștia să se simtă umiliți;
În contextul spitalizării, este important ca părinții să nu ezite să caute sprijinul și informațiile de care au nevoie pentru a putea oferi cea mai bună îngrijire posibilă copiilor lor. Pe lângă furnizarea de informații, personalul medical poate oferi și suport emoțional atât copilului, cât și părintelui.
Personalul poate fi o sursă de sprijin în momentele dificile, poate oferi sfaturi și strategii pentru gestionarea stresului și poate direcționa părinții către resurse suplimentare, cum ar fi grupurile de suport sau serviciile de consiliere, în cazul în care este necesar.
Prin colaborarea cu personalul medical, părinții pot câștiga încredere în abilitățile lor de a-și îngriji copilul și pot fi mai bine pregătiți să facă față situațiilor dificile care implică sănătatea acestuia. Părinții sunt cele mai importante persoane din lumea copilului, așadar, ei trebuie să fie prezenți pentru a-l putea susține pe acesta, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.
Cunoaște drepturile copilului tău și fii alături de el pe tot parcursul experienței medicale! Descarcă broșura AICI.
Bibliografie
Each European Association for Children in Hospital. (2016). The Each Charter With Annotations.
Tomșa-Bogdanffy, A., Stoinoiu, M.I., Frățilă, C. (2023). Ghid de însoțire a copilului în experiențe medicale.
